Latest extraordinary that i’ve seen.

And by extraordinary i mean people and shows that just blow your mind and make you rise up your expectations of quality in contemporary performative arts.

 

 

First are the Bubenicek brothers Jiri and Otto that i have seen at the “Dance Stars of the 21st Century International Ballet Gala” in Bucharest on the 7th of  November. This is a small fragment of the piece that literally mad me tear up.

And the second example is last night’s performance of The Tiger Lillies, here in Bucharest, something i never hoped to see this soon.

It was smart but not pretentious,which i think is the best cultural mix. It was amazing and strange and humorous. The Clown, the hypnotic accordion, the sexy contra bass, the theremin, the musical saw, the drums with a rubber chicken, the piano, the voices, the acting, all in the dark magical combination of  just an unique and extraordinary show!

And i also really appreciate the irony of them performing and a festival called “Viata e frumoasa” (Life is Beautiful ).

Life is indeed better when you get to see the live performance of such amazing artists!

 

 

 

 

 

 

just jokin’

Comfort.

Scars are ok.

Mai am cicatrici mai vechi pe corp, una mai mare decat va fi asta si multe mai mici pentru ca am avut o copilarie destul de baietoasa, insa pana acum nu mi-am dat seama de semificatiile lor.

Astazi mi-am vazut cicatricea. Am avut operatia acum 10 zile, numai ca azi am avut voie sa fac un dus decent si a trebuit sa-mi scot pansamentul singura si sa dau cu ochii pentru prima oara de ceea ce va ramane pe abdomenul meu de acum inainte. Stiam de joi ca azi o voi vedea si daca inainte eram nerabdatoare, azi am amanat momentul pana spre seara pentru ca nu eram pregatita psihic. Stiu ca se va mai vindeca, inca nici nu am firele scoase, insa e o cicatrice mare si urata. Dar e ok.

M-am tot gandit in ultima vreme la cicatrici si am ajuns la concluzia sunt utile.  Mie asta imi e utila. Imi aduce aminte prin ce am trecut. Imi aduce  aminte ca am avut o perioada in care sa mananc sau sa alerg sau chiar sa merg normal erau lucruri imposibile. Imi aduce aminte ca putea sa fie mai rau si nu a fost, adica sunt in viata si m-am ales doar cu cicatricea asta. Imi aduce aminte ca am o familie care ma ajuta daca am nevoie si prieteni care au venit si au stat cu mine mi-au adus lucruri care stiau ca-mi plac mult, sau de care am nevoie si m-au facut sa rad chiar daca nici asta nu prea puteam sa fac.

Cicatricile sunt ca un “remainder” ca ai trecut prin ceva greu si te-ai vindecat, ca ai ceva de pierdut pentru care merita sa traiesti.

And maybe for some scars are even hot .

Ahh, a fost o operatie de apendicita…peritonita acuta.

Detalii: am slabit aprox 5 kg, n-am mai fumat de mai mult de 2 saptamani, cand m-am intors din spital avem un chef nebun sa ma uit la seriale cu doctori, inca nu stiu cata vreme nu o sa am voie sa fac efort, dar cand o sa am voie cu siguranta o sa fac.

Scars are ok.

Daniela

Imagini de vara

Relationship problems? II

Thanks for the visit!  Hope you liked it.

See you soon with other stuff!

Relationship problems?

reply @ “what can begin here?”

Oamenii pe care ii amintestii tu sunt aceia care incep diverse activitatii doar pentru a apartine de o categorie/comunitate/grup.  Aceasta apartenenta fiind oarecum fortata. Necunoscandu-se prea bine au nevoie de o eticheta, si nu pe cusatura de la ceafa ci chiar imprimat pe ambele parti ale tricoului. As vrea sa-i vad facandu-si si tatuaje dupa modelul stickerelor. Plus,eu as avea o intrebare: Why Mr. Big? De fiecare data cand ma lovesc cu privirea de semnele lasate fara mila prin tot orasul( probabil pentru ca “here” is in fact “everywhere”….ohohooooo) ma duc imediat cu gandul la personajul masculin din serialul Sex And The City. Are vreo legatura? Sau doar domnul cu pricina nu e de loc modest? Sau l-a ales ca nume de supererou gen Orgasmo? Nu e o rautate. Mi se pare o intrebare logica si intemeiata. Iar daca undeva se afla raspunsul la aceasta intrebare va rog aduceti-l in atentia mea.

Plus ca nu-am inteles exact daca asta este  ideea “campaniei” dar suna teribil a ceea ce ar putea sa fie un program de dating pentru adolescenti. Daca asta e …macar sa fie pe bune. Cu ecusoane, cu 1 min date…cum am vazut si noi prin filme ca se face.

Apropo de ilustratii, “Porn Can Begin Here” mi se pare ca ar fi fost mai intresant ca film si calitativ ca productie, dar si mai interesant vizual decat grupul celor 8 sau cati sunt care se intalnesc la fantana de la Arhitectura cand primesc semnalul pe telefon(gen Charlie’s Angels…) ca prima oara am crezut ca e Gossip Girl (xoxo). Si ca mesaj ar fi fost la fel de inutil.

Asa ca, intradevar, dragostea nu este autocolanta, dragostea nici macar nu mai exista in comparatie cu cat de mult si de facil ,chiar epuizant de  excesiv este folosit cuvantul “love”.

Mi se pare mai cinstita varianta de mai sus.

And Jack…nu cred ca e nevoie sa te justifici. E normal sa gandesti pentru tine, nu sa te lasi dus de valul trendului. E normal sa-ti exprimi parerea pe blogul personal pentru ca blogurile  bune nu sunt doar pt “ce mai fac,cum ma mai plictisesc”(exceptie, normal, daca e ceva creativ, sau macar interesant) ci mai mult pt “ce mai gandesc”. Dar eu sunt inca noob la capitolul blog..asa ca tu stii mai bine.

This much i had to say.

dani

Intamplari in B-zone

Oficial declar: Nu mai ies duminica din casa, nu in orasul Bucuresti, decat daca va fi absolut necesar. Si cred ca se va aplica si la zilele de sambata. Oricum,  nu voi mai fi in scurta vreme in  Bucuresti, cel putin pentru cat va mai tine vara asta. Acum urmeaza povestirea, explicatia. E simplu. Taranii de oras. Sau orice alta denumire doriti. Aia care isi plimba burtile si copiii alintati si fara educatie, ca nu au de unde, pe strazile Bucurestiului, ingustate si mai mult de masinile parcate. Zona: Minunatul Berceni, mai exact Brancoveanu, Oraselul copiilor, prin apropierea caruia trebuie sa treci ca sa ajungi in Parcul Tineretului. Cred ca aria se ridica la nivelul de “rezervatie” aproape ca si cea a Garii de Nord. In parc nu sunt probleme, e chiar foarte  placut, insa pana ajungi in parc daca esti pe bicicleta si ai pretentia sa mergi pe banda marcata ca fiind pt biciclete tre s-o tii intr-un claxon continuu si sa intampini fetele celor care nu inteleg de ce ii clazonezi, sau care se uita la tine cu expresia “ce ma, ti-a luat ma-ta strada!”. Cred ca sunt aceiasi oameni care stationeza pe partea stanga pe scara rulanta de la metrou. Idiotii si ignornatii. Eu insa eram pe role, pe langa bicicleta. Cei pe role cred ca sunt cumva intre (mersul pe jos si cel pe bicicleta ca facilitati ale drumului), cine era pe bicicleta claxona, eu veneam cu semnalul vocal care varia de la “vedeti ca e banda pt biciclete!!!”, la indemnul “NU mai mergeti/stati pe banda de biciclete!” Probabil ca eu primeam majoritatea injuraturilor. Lasand asta in urma, la intoarcere, hotarata deja sa declar cele cu care am inceput, am avut nenorocul sa trec prin fata unui cetatean de etnie rroma, adica un tigan care concentrat sa traverseze neregulamentar a scuipat, cu priceperea de rigoare,  exact in momentul in care eu treceam prin fata lui… ca doar pe acolo puteam. Am simtit dezgustarea foarte acut si tot ce am putut sa fac a fost sa ma uit indignata si nedumerita la el, iar el si-a cerut scuze zambind. Nu-mi puteam reveni din soc, indignare si dezgust. Un taximetrist care cred ca vazuse toata scena s-a oferit cu niste servetele, dar aveam. Cum traversam intersectia cu palmieri mi-am adus aminte de o alta intamplare din aceeasi zona, de data asta in statia ratb, cand am fost surprinsa de o rosie (care nici azi nu inteleg de unde a venit) ce m-a lovit cu o acuratete de invidiat, exact intre omoplati cat eu sedeam pe o bancuta asteptand autobuzul. M-am gandit ca mai lipseste sa fiu tintita de un chistoc aprins aruncat accidental, lucru de care am fost destul de aproape. In rest e frumos cartierul. Avem palmieri, beculete, gazon cu irigatie, borduri noi (odata la o vreme), proaspat asfaltat, parcari unde erau copaci, iar  oamenii sunt binevoitori…

Si ca o recomandare, ca tot vorbeam de biciclete, am vazut si eu filmul de animatie “Les Triplettes de Belleville” care a putut fi vizionat la petrecerea biciclistilor organizata de cei de la Portocala Mecanica, in aceeasi seara cu finalul competitei “Tour de France”. Mi-a placut foarte, foarte mult. Oricum pe mine ma impresionaza animatia 2D (a aparut in 2003, ca referinta, in 2001 aparuse Shrek 1). Insa filmul asta m-a coplesit, ca tot ce inseamna animatie de la constructia personajelor, la miscari de aparat, la montaj, muzica de exceptie, astfel incat a fost nevoie de foarte putine cuvinte pentru a transmite niste mesaje, mai mult sub forma unor metafore vizuale, pentru cei ce le pot percepe.

Daca ati avut rabdarea necesara si ati citit pana aici, va multumesc si va urez zile linstite de vara, filme care sa va stimuleze intelectul, carti pentru imaginatie, muzica pentru visare, prieteni pentru conversatii savuroase si creativitate pentru orice.

this much for now,

daniela

Dark side of the moon…

The documentary..not the Pink Floyd album, dedicatie speciala cu ocazia implinirii a 40 de ani de la marele eveniment cinematografic.

William Karel (born in Tunisia in 1940) is a French film director and author.(…)Refusing to stick to a single genre, he is also the author of what some insist is a mockumentary Dark Side of the Moon (2002). The basic premise for the film is the theory that the television footage from the Apollo 11 Moon landing was faked and actually recorded in a studio by the CIA with help from director Stanley Kubrick. He likes to recall François Truffaut’s words, “A documentary is one thousand times more of a lie than a fiction, where things are clear from the beginning”.

I watched it here.

I liked it a lot, hope you like it too.

Daniela

Thanks Lori!