Din lumea cliseelor

Le vreau pe toate si chiar mai mult, vreau sa le am fara sa le caut, fara asteptare, fara premeditare pentru ca mi s-au bagat in cap si mi s-au instalat pe creier definiv. Toate cliseele din filme, din seriale, din reclame. O daaa, serialele alea care au o voce la sfarsit care trage concluzii de viata de te te emotioneaza pana la lacrimi in timp ce dau cadre cu personajele in momentele lor grele sau cum au trecut peste momentele lor grele…stii ce se intampla, stii cum actioneaza asupra ta pentru ca sunt situatii si cuvinte cu care oricine poate empatiza, dar totusi te lasi, iti dau doua lacrtimi, se termina si ramai cu ochii umezi in gol spre ecranul negru. Sceen saver. Si te gandesti ca si tu vrei. Poate nu tu, poate doar eu. Eu vreau. Vreau toate cliseele vandute. Vreau grupul de prieteni care sa umple perfect o camera, cu care sa poti sa te plimbi, sa glumesti,sa razi, sa te joci,sa dansezi, sa te certi, sa plangi ,sa gatesti, sa mananci, sa bei vin, sa te uiti la filme, sa stea aproape de tine si sa fie mereu pe capul tau, sa te accepte. Vreau iubitul perfect: sa arate bine, dar nu cu mult mai bine decat mine, sa fie destept, relaxat, sa-si doreasca sa ma faca fericita, sa-mi aduca flori fara nici un motiv, sa se joace cu mine, sa-mi faca masaj, sa ma inteleg cu familia lui, sa danseze, sa inoate, sa-i placa sa se plimbe cu mine, sa nu-si doareasca mai mult decat pe mine, sa-si doreasca sa aiba copii, sa ma faca sa-mi revin din orice intristare, sa ma faca sa uit de tot cand suntem impreuna. Vreau vacantele ideale cu culori saturate cu plimbarie seara pe plaja desculta, cu dansat pana dimineata, cu apa limpede, cu muzica buna, cu peisajul muntilor clari dimineata pe geam. Vreau parul aranjat de dimineata. Vreau pielea bronzata, neteda si stralucitoare. Vreau intalnirile perfecte de familie cu mancaruri delicioase cu decoratiuni de sarbatori. Vreau conversatii interesante cu oamenii pe care ii intalnesc. Vreau sa stiu mai mult decat am citit sau vazut. Vreau sa am dintii albi. Vreau casa perfecta cu mobila de la IKEA si cu ferestre mari si luminoase, biblioteca perfecta cu cartile pe care le-am cititi si pe care vreau sa le citesc aranjate in ordine alfabetica pe discipline si edituri. Vreau dulapul ala mare cu multi pantofi. Vreau cantitatea perfecta de drama incat sa-mi dau seama ca de fapt o duc chiar bine.

Si cu toate astea stiu ca ma voi multumi mereu cu mult mai putin. Si mai stiu ca daca as trai intradevar in lumea mea perfecta mi-as dori mereu altceva, altundeva.

Tags: , , , ,

9 Responses to “Din lumea cliseelor”

  1. Octavian Says:

    “Arata-mi ca vrei ce nu poti avea, ce te-ar putea salva”… Mie mi-e jind de senzatia de satisfactie pe care o aveam cand eram mic si dupa o zi de stat in picioare, in praf si soare, de mutat fanul cu bunicii mei, iar dupa cateva zile aveam pielea toata basici, apoi naparleam ca serpii… si de linistea din cortexul meu, care nu trebuia sa se complice ca acum…

    Tenchiu! Practic, ai scris cam 90% din ce-mi doresc si eu…

    • daniela rhu Says:

      Da, mai erau cainele care alearga in gradina perefecta cu flori si carari si cu masuta si scaune unde sa bei cafeaua dimineata🙂 Camera mare si luminoasa pe care o folosesc drept atelier plina de culori si panze…mai sunt lucruri pe care nici eu nu le-am scris pt ca lista nu s-ar termina niciodata. Ideea e ca majoritatea acestor dorinte ne-au fost implementate in sistemul de referinte ca modele de “asa ar trebui sa fie viata frumoasa”.

      • Octavian Says:

        De-acord, din nou, cu tine. Iar atunci cand vrei sa iti doresti ceva diferit fata de acele predefinite, daca Doamne, fereste! reusesti, mai ai de trecut apoi de atitudinea refractara a celor din jur. Double trouble, triple damage. Or more – synergy.

        N-am bifat Notify me on follow-up comments… ca raspundeam mai repede… am intrat de pe profilul de pe Facebook… grr…😛

        >:D<

  2. rhk Says:

    Pai ai scris cam tot ce sunt eu deja. E misto. Si am si prietenii stiu si sa gatesc si sa dansez si sa inot si sa fac avioane din hartie si beau si sana daca e nevoie.

    Da’ nu-mi mai pasa de lucrurile astea.

  3. wke Says:

    Nu, Cretule, nu ai mobila Ikea. Ba chiar cred ca stiu povestea mobilei.

    ontopic, Alladin e un camatar cu nasu mare si lampa de aur cu neoane albastre. Ai grija ce-ti doresti ca la altii urasc ce-au primit cand visau la toata treaba asta. We re living the true romanian dream. Asta si toti demonii cu care vine la pachet.

  4. rhk Says:

    Aia nu e lampa, e valiza din care-ti da bani cu camata.

    Care demoni ma? Eo-s curat ca vasele dupa axion. Eo n-am nimic pe constiinta. Am zambetu perfect, si respiratia-mi miroase a pin cand ma trezesc.

    De cand n-ai mai ascultat minunatii baeti de la Vama Veche?

  5. wke Says:

    de cand ma obligau fostele gagici. asta era in epoca aia cand dictonul singur impotriva tuturor era o balada pentru ridicarea moralului, in timp ce pasam responsabilitatea dorintei de haiducie altora.

  6. rhk Says:

    Pe vremea aia era winston blue de 10 tigarete. Frumoase vremuri.

  7. daniela rhu Says:

    Woooo, pachetele cu 10 tigari, chiar ca ce vremuri frumoase si simple in care cu 50demii iti luai si tigari si o bere. Dar au fost. Acum respiratia miroase a pin, padurea de pini miroase ca respiratia de dimineata, iar noi frecam lampa pe intuneric visand la mobila ikea si apusuri de soare. Macar o bucurie si o certitudine mai avem: intr-o zi va deceda Tudor Chirila.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: