On the way

Marti seara am decis sa onorez o invitatie facuta de mai mult timp. Asa ca, dupa o saptamana de tabara in care deabea am avut timp sa-mi vad bine fata in oglinda, am avut chef sa ma imbrac dragut, in negru, cu fustita, cu dres finut albastru, mini poseta, cu cizme, sa-mi dau cu niste blush in obrajori, un rimelut, alea alea.

Probabil ca se simte in atitudinea oricarui om cand se simte bine cu felul cu arata.

Asa ca ies din casa si ma indrept spre statia de autobuz pe la opt fara zece minute. In statie un domn cu parul alb si cu un caine alb imi zambeste si ma saluta. Salut inapoi desi nu-l cunosteam. Poate era un vecin. Eu nu prea imi stiu vecinii. A mers pana la prima strada si apoi s-a intors si mi-am dat seama ca ma privea. Eu mi-am pus castile in urechi si incercam sa ma uit in alta directie. Se intoarce, trece pe langa mine, ma priveste in continuare, si porneste cu catelul in cealalta directie. Vine autobuzul. Ma urc in spate. Ascult muzica. Dupa trei statii vad ca in spatele lui era autobuzul care ma ducea direct la Unirea. Cobor sa-l astept. In statie doi tineri de vreo 20 de ani imbracti in negru. Unul mai inalt, celalalt mai scund, cu gluga, barbos. Imi spun ceva plecand din statie. Eu nu aud, imi scot o casca, si spun “poftim” cu o fata nedumerita. Mai spune o data desi se mai indepartase de mine. Eu scot si cealalta casca si continui privirea nedumerita. Apoi aud: “Arati bine!” Cred ca a spus destul de tare, si asta m-a amuzat. Am spus: “Mersi! Si voi!” Mai face un pas apoi intoarce din noi privirea spre mine si ma intreaba descriind cu mana un cerc paralel cu solul: “Esti din zona?” Eu spun: “Nu.” Simplu si zambind. Am mintit. Ma urc in autobuz si cobor la Unirii. Stau  la semafor si cand se face verde alerg putin desi autobuzul plecase din statie si acum tocmai se oprise la semafor. Un domn imi spune: “Domnisoara, haideti in asta, ca pentru dumneavoastra deschide!” Eu: “Nu, lasati ca mai vine altul!” El “Si ce daca, asta e aici!” si se duce la sofer sa usa si bate, si spune “Haideti, pentru domnisoara” Soferul zice “Si ce?”, eu rad, si merg spre statie. Soferul deschide usa de la mijloc, in drepul careia ajunsesem si sar in autobuz, si domnul dupa mine, care astepta la usa din fata. Apoi incepe sa-mi spuna: “Trebuie sa profiti domnisoara, daca arati bine. Ia uite, va invat la prositii. Eu n-am masina. E cam greu sa inviti o femei in oras, sa-i zici ca dupa iei un autobuz si apoi schimbi cu 41…. In viata se sa inveti sa profiti.” Probabil a zis mult mai multe dar nu am inteles tot pentru ca radeam. Cand ajunge autobuzul la statia de la Hanul lui Manuc imi spune: “Aici sunt doua baruri, unul cu mancare, altul fara mancare, aici lucrez eu, sa vii sa ma vezi! Mihai pianistul!!!” Am dat din cap ca o sa vin. “Si azi in care sunteti?”, intreb. Coborat deja din autobuz imi zice:”Nici nu mai stiu”, dupa care mai spune odata”Mihai, pianistul!”

Eu am mai stat o statie in autobuz. Cobor, trec pentre pod. Nu stiam exact unde e localul. Il intreb pe un baiat care tocmai traversase in graba si acum era la un bancomat. Imi spune ca nu stie unde e. Multumesc zambitoare si plec. Apoi vad ca alearga dupa mine si imi spune putin gafaind: “M-a mai intrebat cineva, mi-am adus aminte, si parca a traversat in partea aia spre Lipscani, acum mi-am adus aminte, p-acolo tre sa fie.” “Eu stiam ca e mai pe partea asta!” “Da?, stai putin!” Si opreste un domn si o doamna pe strada ,cu o asa mare siguranta ca ei vor sti raspunsul, ca aveam impresia ca se cunosc. Domnul chiar a stiut sa-mi spuna exact. Ciudat. Eu le multumesc amandurora si ma indrept spre locatie. Cobor scarile. Intru, domnisoara de la intrare imi spune ca ma pot aseza la masa 5. Ma duc la bar. Imi iau un whiskey. Trebuia sa-l comand de la masa, dar n-am stiut. Ma asez si-mi aprind o tigara, si ma tot uit spre intrare. Un domn cu palarie ma intreaba de la vreo 3-4 metri distanta: “Singurica? Da’ ce nu mai sunt barbati?” “Sunt” spun eu. A mai spus ceva, dar n-am inteles exact ce. M-am dat seama ca era deja a cincea  comunicare cu o persoana pe care nu o stiam in mai putin de 40 de minute.

Tags: ,

2 Responses to “On the way”

  1. rhk Says:

    marti am baut in pirania..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: