Archive for the ‘that's what she said’ Category

Cafe Latte

October 17, 2011

 

 

 

 

 

New pack.

October 16, 2011

Nostalgie

September 18, 2011

Aseara eram acasa si mi-am dat seama ca in 2 saptamani nu o sa mai fiu acasa aici. Pentru prima oara am avut un sentiment de tristete legat de asta. Romanii sunt in general oameni nostalgici. Nu stiu exact cum ne comparam ca nostalgie cu alte culturi, dar sper sa invat depre asta mai multe in urmatoarele luni. Vineri seara am vazut la Hanul lui Manuc (care cred ca e un loc bun de adus straini, n-am stat la masa deci nu stiu cum e servirea, dar pare bun)  un film depre nostalgia romaneasca, cu clisee depre care am auzit, depre branduri de care am auzit multe povesti, plus eticheta “nu se mai fac lucrurile ca pe vremuri, nu mai e cum era odata.”, Metrobranding, o poveste de dragoste intre oameni si obiecte. “Vrei sa-ti multumesti nevasta, cumpara-i saltea Relaxa” A fost o fraza pe care am repetat-o tot restul serii, razand de fiecare data.  Nostalgie.

Noaptea a fost imapartita in mai multe opriri in subsoluri si pe acoperisuri si a durat pana dimineata, intr-un pub, la meciul de rugby Romania-Argentina, unde la 6.30 dimineata erau multi din oamenii pe care i-am cunoscut anul trecut, prin admiratia pe care o port acestui sport. Oameni speciali, care se pricep la ceea ce fac si care imi sunt foarte dragi. Atmosfera era frumoasa chiar daca Romania pierdea. Atitudinea noastra, asteptarile fata de performantele sportive pot spune multe.

Pana mi-am terminat berea meciul se terminase si-mi luasem deja la revedere de la mai toti oamenii care venisera, unii de acasa unii ca mine din oras. Afara era soare (cand am ajuns in pub era inca noapte)si vantul batea foarte placut iar in drumul pana la metrou i-am povestit celui ce ma insotea de scena din autobuz din ziua care tocmai trecuse:

“M-am urcat la Romana si lumea vocifera pentru ca in spate erau trei aurolaci. Soferul a deschis usile si cei trei si-au facut loc si au coborat. Un domn vocifera in continuare, jignindu-i. De pe trotuar unul din ei  arata cu degetul aratator pe obraz si spune: “Oameni suntem.” Era intr-adevar mai om decat cel din autobuz, care a continuat sa tipe la o doamna care le luase apararea, plus sustinatorii ambelor parti. Un forum general unde oamenii tin sa-ti spuna parera iar daca o spun destul de tare va fi si auzita, daca nu poate macar va fi aprobata de cineva din vecinatate. O doamna mai din fata autobuzului trage aer in plamani si zbiara cat poate: ” Taceti dracului din gura!!! Eu ma trezesc dimineata si lucrez x ore pe zi. Va respect linistea, respectati-o si voi pe-a mea!” Nu pot decat sa rad pentru ca e mult prea autentic. Ma simt parte dintr-un film romanesc.”

NOSTALGÍE, nostalgii, s. f. Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. ♦ Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat.– Din fr. nostalgie.

Fiecare zi

September 12, 2011

Azi trebuia sa ma trezesc dimineata si sa ma duc sa-mi fac pasaport. Nu mi-am pus ceas sa sune dar m-am trezit. Am aflat ca e prima zi de scoala. Ingramadeala in transport, cald, nu ma bag. Maine. Ieri a fost 11 septembrie. 10 ani de la 9/11.  Mi-aduc aminte clar momentul, camera, mirosul. Aveam 12 ani.

Anul asta am terminat un blog pe care l-am intretinut un an. Eu am stiu mereu de ce il fac, dar a devenit dificil sa le explic altora spre sfarsit. Am acum o luna m-am uitat la el in intregime. E coplesitor sa-ti aduci aminte fiecare zi in parte. Imi lipsesc 2 poze. Stiu exact de ce si ce poze sunt. <Waiting… >

Vara asta am fost mai relaxata ca niciodata. Am simtit bucurie mereu, am simtit oamenii de langa mine, m-am apropiat fara frica de ei, i-am lasat cat am putut sa se apropie de mine, sa ma surprinda, fara asteptari, fara “ar trebui”, fara planuri marete. E frumos sa poti trai in prezent pentru ca poti sa intelegi multe lucruri. Si apoi mai sunt momentele acelea minunate de egoism. Cand stai tu singur si privesti in fata: cerul sau marea sau muntii sau norii sau peisajul curgand continu pe geamul trenului. Atunci stai in liniste si nu imparti cu nimeni ce gandesti. Doar zambesti. Si tot ce ai simtit si ai inteles se leaga.

Toamna asta a inceput frumos, langa oameni dragi. Incerc sa vad in fata dar lucrurile sunt inca abstracte. Nu stiu ce ma asteapta acolo, nu stiu ce voi regasi aici. Voi pleca in Danemarca la inceputul lunii viitoare. Pana la sfarsitul lui mai. Evs. Fiecare zi pana la plecare e numarata si programata. De fiecare data ma bucur mai mult cand vad oameni dragi pentru ca stiu ca in curand n-o sa-i mai vad. Am inceput deja sa-mi iau la revedere. A fost greu sa aud:  “Ne vedem intr-un an!”  Incerc sa nu fiu prea sentimentala. Sunt doar 8 luni. Stiu ca vor trece repede. Ma simt datoare sa dau sfaturi mari. “Try to be honest with yourself! Make me proud!” Ma uit la lucruri si incerc sa-mi dau seama ce voi gasi schimbat. E ca un joc. Multe lucruri sunt ca un joc si daca nu le iei prea in serios e cel mai bine. See, i jut did it again!

O sa incerc sa scriu din cand in cand aici. M-as bucura sa primesc ceva ca raspuns, sa stiu ca e cineva care citeste. Daca nu, eu voi scrie oricum. + poze.

Looking ahead

May 20, 2011

Cadru: autobuz, ploaie, dupa o bere cu discutii, putin frig si foame, spre casa, obosita, citeam.

Fragment: “Cred ca daca ne gandim prea mult la viitor e ca si cum ne-am masturba: ai mari fantezii, dar nu se intampla practic mare lucru. Viitorul e ceva ce se intampla pur si simplu, faci anumite planuri, dar nu poti fi sigur de ce va urma.” *

Urmare: Zambet, calm, relaxare.

*Richard  Schechner, Performance

(fotografia e recenta, 13 mai 2011)

Incotro10

April 25, 2011

Mai e putin si se face un an de cand va invitam la vernisajul expozitiei de la mansarda Facultatii de Arte Plastice, sub deviza: Daca nu urcati la arta, arta nu coboara la voi!

Acum 10 din cele 30 de fotografii din proiectul I WANT TO BE A ROMANIAN CONTEMPORARY ARTIST se pot vedea si in selectia Romanian Visual Survey 2010.

 

I-am mai intalnit in selectie pe Nicu Ilfoveanu, Dan Perjovschi, colegii de generatie  Andrei Mateescu, Dragos Bardac si Stoica Stefan, alti colegi de Foto-Video: Todor Borduz, Victor Plastic si multi alti participanti din breasla. Am gasit cateva lucrari care chiar imi plac si ma incanta faptul ca stilurile sunt destul de variate. Dupa cum spun si ei, selectia este reprezentativa dar nu este exhustiva. Sunt foarte de acord. 

La 3 fix am mutat ceasul la 4.

March 27, 2011

Dupa cum spuneam ieri inainte sa plec de-acasa, eu oricum tot la 10 ma trezesc chiar daca ma culc la 11 noaptea sau la 5 dimineata. Doar ca acum zecele e 11 si parca s-au intamplat prea multe de cand am plecat pana cand m-am inotrs de-acasa. A fost una din noptile alea la care daca ai incepe sa povestesti ai trage mult aer in piept de parca n-ai mai putea sa respiri pana la sfarsitul istorisirii, dar pe care il expiri in intregime in primul “paaaai…”. Senzatia aia ciudata, de apasare, ca nu poti cuprinde intr-un gand tot ce vei avea sa spui.  Ca e ca un film. Sau ca o carte de care tragi putin la sfarsit pentru ca nu vrei sa se termine. Imi mai vin in minte nopti la care am avut senzatia asta, de fapt perioade de timp de cam 24 de ore, pe care trecerea timpului nu le-a facut sa para mai putin interesante si intense. Pentru ca asta ma gandesc adeseori. Ca ma simt eu acum asa pentru ca sunt entuziasmata, pentru ca deabea m-am trezit din somn si sunt intr-o stare  mai emotionala pentru ca sunt nedormita si ma doare corpul si inca mai am alcool in sange. Dar nu e asta.

Sper sa scriu intr-o zi povestile astea, cu un amanunt moderat, sa fie scenarii, sa fie poate doar povestiri, sa-mi spuna cineva din exterior daca sunt interesante doar in capul meu, cum e pentru fiecare interesanta propria viata, sau e ceva putin mai mult.

Fragment:

” Am urcat scarile si am iesit din club. Sunt sigura ca aveam cumva o senzatie asemanatoare. Noi ne si intretinem un anumit dramtism pentru ca ne plac asa mult filmele incat uneori ne place si sa ne vedem in interiorul lor. ‘Parca suntem intr-un afis de film.’ ‘Da.’ am raspuns. Eu eram pe langa bicicleta mea portocalie, in bocanci si maneca trei sferturi cu vesta gri de fas peste. El avea esarfa si palarie.  Era 6…de fapt fosta ora 5. Am mers fara sa stim exact magazinul unde vom ajunge. El a intrat sa ia 2 cafele, eu am asteptat afara cu bicicleta. Intre noi era un geam mare si transparent, destul de curat. Pe partea din magazin era un frigider de inghetata, pus acolo si ca sa nu ai senzatia ca poti intra. Vorbim prin semne, chiar si doamna care face cafeaua mai intreaba daca vreau zahar, aratandu-mi pliculetele. Ma gandeam cum ma vad din magazin, pentru ca lumina care venea din interior era destul de puternica, iar afara nu se luminase inca, dar mai era putin. E asa de brusca schimbarea de la noapte la zi. Putin nu te uiti spre cer si se  lumineaza.(…) Incepuse sa picure. Am decis ca e momentul sa plec spre casa. Era deja lumina dar inca mai erau aprinse farurile masinilor. Am mers repede. Aveam esarfa pe cap. Duminica dimineata e asa liniste. Parcul e gol. Imi place senzatia asta de pustiu. E cam ca la mare, sau poate doar asociez eu asa pentru ca acolo m-au mai prins dimineti mai multe. Mi-ar placea sa fiu la mare pe 23 august.  Strada e goala. Totusi mai sunt cativa oameni matinali cu caini, sau spre serviciu. N-am mai fost niciodata la ora asta in parc. Am mai fost doar o data la o ora apropiata pe bicicleta, dar nu era bicicleta mea. Am iesit din parc, a fost prima oara cand am putut sa travesez direct la iesire, pentru ca erau foarte putine masini. Mergeam relaxata desi imi era putin frig si-mi batea vantul in fata, motiv pentru care trebuia sa pedalez mai tare. Stiam ca sunt aproape de casa, asa ca nu ma speria faptul ca imi simteam picioarele obosite, aproape epuizate de atat mers, pedalat, dansat. Aerul rece e placut dupa tot fumul de dinainte si parca imi curata plamanii. N-am fumat de loc in noaptea asta. Ma gandeam la creionul meu galben.”

______________________________20 days left!

February 1, 2011

 

Astazi este 1 februarie. Pe 20 februarie 2010, o zi in care eram probabil foarte plicitsita m-am decis sa incep un proiect in care sa-mi fac cate o poza in fiecare zi. Mie. Nu pentru ca ma consider frumoasa. Aproape dimpotriva. Am facut mai bine ca nu am cautat atunci pe net. M-as fi lasat imediat cand as fi vazut cat de multa lume face chestia asta. Exista site-uri speciale exact pentru proiectele astea. Cautati… sunt sute! Dar ma bucur ca nu am cautat si ca nu am renuntat. Am incercat sa ma uit peste cateva din proiectele de pe net si nu mi-au spus nimic. Atunci am inteles privirea unora cand ii intrebam ce parere au, sau nedumerirea cu care ma intrebau ei de ce fac asta.  Oricat de obositor ar fi fost cateodata, am stiut mereu de ce faceam asta. At a certain moment we stopped seeing ourselves in the mirror and the others stopped seeing us. We all started to see and remember each other just in pictures. Ceea ce pentru mine are foarte mult sens. Psihologic, proiectul mi-a facut foatre mult bine. A fost aporape terapeutic. Cu toate astea s-ar putea sa nu mai vreau niciodata sa-mi fac poza singura. M-am vindecat de boala asta si de cateva altele in ceea ce priveste in general imaginea.

Revin cu mai multe povestiri, observatii, relatari si multumiri in 20 de zile.

cu sens. unic.

February 1, 2011

ne negam. pentru ca e cel mai usor.

ne privim rar. pentru ca e cel mai greu.

suntem patetici. mai tot timpul.

ne criticam. ca sa ne laude altii.

ne laudam.cand nu ne lauda altii.

ne mandrim. fara motiv.

incurajam. destul de des.

apreciem. destul de rar.

muncim. vedem. calatorim. citim. facem. niciodata destul.

lasam in urma. ce e prea greu sa luam cu noi.

ne vindem. calitaltea I

 

 

 

Demult, in 2004

January 31, 2011

Am vazut ca a aparut Shameless US. Primul gand a fost asta inseamna ca trebuie sa existe o varianta uk mult mai buna. Asa ca am cautat pe wiki sa vad ce e cu varianta originala. Am vazut ca sunt deja 8 sezoane si ca trebuie sa incepa  9 in mai. Am cautat sa vad un sample pe youtube dar am gasit to pilotul. Awsome. Din 2004. Adica, va suna recent dar inseamna acum 7 ani…cand britney spears se marita in las vegas, cand era in top “i miss you” de la blink 182, si “accidentally in love” de la counting crows, cand  a castigat basescu presentia si rula in cinematografe closer, million dollar baby si eternal sunshine of a spotless mind. Demult. E foarte skins-ish, mai ales pentru ca e stilul britanic dar si ca dialog si pentru ca asta am eu ca reper acum in minte, dar nu atat de cool ca imagine ceea ce e foarte normal de inteles. Am auzit ca e ok si varianta us, chestie pe care n-o pot spune despre skins. La the office de exemplu varianta us  mi s-a parut foarte tare, la uk n-am putut sa ma uit. Poate ca era prea hard core pt mine.

Acum am 8 sezoane de vazut  pentru atunci cand nu am alte activitati intelectuale, mai ales acum cu sesiunea si apoi cu altele. Si in plus..vorba lui matt leblank 24 de episoade, adica 4 sezoane in uk. asta inseamna in us 1 sezon. Asa ca va fi ok. Daca mai am chef si timp sa vad si us-ul dupa, mai bine ca se mai strang episoade.

Am mai inceput sa ma uit la episodes, e simpatic dar nu e genial si la bob’s burgers, animatie, chiar amuzant.

Nu va temeti de dependenta de tv-shows, it is not the dark side.

This much from daniela rhu: have fun watching!