Posts Tagged ‘true’

Fiecare zi

September 12, 2011

Azi trebuia sa ma trezesc dimineata si sa ma duc sa-mi fac pasaport. Nu mi-am pus ceas sa sune dar m-am trezit. Am aflat ca e prima zi de scoala. Ingramadeala in transport, cald, nu ma bag. Maine. Ieri a fost 11 septembrie. 10 ani de la 9/11.  Mi-aduc aminte clar momentul, camera, mirosul. Aveam 12 ani.

Anul asta am terminat un blog pe care l-am intretinut un an. Eu am stiu mereu de ce il fac, dar a devenit dificil sa le explic altora spre sfarsit. Am acum o luna m-am uitat la el in intregime. E coplesitor sa-ti aduci aminte fiecare zi in parte. Imi lipsesc 2 poze. Stiu exact de ce si ce poze sunt. <Waiting… >

Vara asta am fost mai relaxata ca niciodata. Am simtit bucurie mereu, am simtit oamenii de langa mine, m-am apropiat fara frica de ei, i-am lasat cat am putut sa se apropie de mine, sa ma surprinda, fara asteptari, fara “ar trebui”, fara planuri marete. E frumos sa poti trai in prezent pentru ca poti sa intelegi multe lucruri. Si apoi mai sunt momentele acelea minunate de egoism. Cand stai tu singur si privesti in fata: cerul sau marea sau muntii sau norii sau peisajul curgand continu pe geamul trenului. Atunci stai in liniste si nu imparti cu nimeni ce gandesti. Doar zambesti. Si tot ce ai simtit si ai inteles se leaga.

Toamna asta a inceput frumos, langa oameni dragi. Incerc sa vad in fata dar lucrurile sunt inca abstracte. Nu stiu ce ma asteapta acolo, nu stiu ce voi regasi aici. Voi pleca in Danemarca la inceputul lunii viitoare. Pana la sfarsitul lui mai. Evs. Fiecare zi pana la plecare e numarata si programata. De fiecare data ma bucur mai mult cand vad oameni dragi pentru ca stiu ca in curand n-o sa-i mai vad. Am inceput deja sa-mi iau la revedere. A fost greu sa aud:  “Ne vedem intr-un an!”  Incerc sa nu fiu prea sentimentala. Sunt doar 8 luni. Stiu ca vor trece repede. Ma simt datoare sa dau sfaturi mari. “Try to be honest with yourself! Make me proud!” Ma uit la lucruri si incerc sa-mi dau seama ce voi gasi schimbat. E ca un joc. Multe lucruri sunt ca un joc si daca nu le iei prea in serios e cel mai bine. See, i jut did it again!

O sa incerc sa scriu din cand in cand aici. M-as bucura sa primesc ceva ca raspuns, sa stiu ca e cineva care citeste. Daca nu, eu voi scrie oricum. + poze.

Looking ahead

May 20, 2011

Cadru: autobuz, ploaie, dupa o bere cu discutii, putin frig si foame, spre casa, obosita, citeam.

Fragment: “Cred ca daca ne gandim prea mult la viitor e ca si cum ne-am masturba: ai mari fantezii, dar nu se intampla practic mare lucru. Viitorul e ceva ce se intampla pur si simplu, faci anumite planuri, dar nu poti fi sigur de ce va urma.” *

Urmare: Zambet, calm, relaxare.

*Richard  Schechner, Performance

(fotografia e recenta, 13 mai 2011)

La 3 fix am mutat ceasul la 4.

March 27, 2011

Dupa cum spuneam ieri inainte sa plec de-acasa, eu oricum tot la 10 ma trezesc chiar daca ma culc la 11 noaptea sau la 5 dimineata. Doar ca acum zecele e 11 si parca s-au intamplat prea multe de cand am plecat pana cand m-am inotrs de-acasa. A fost una din noptile alea la care daca ai incepe sa povestesti ai trage mult aer in piept de parca n-ai mai putea sa respiri pana la sfarsitul istorisirii, dar pe care il expiri in intregime in primul “paaaai…”. Senzatia aia ciudata, de apasare, ca nu poti cuprinde intr-un gand tot ce vei avea sa spui.  Ca e ca un film. Sau ca o carte de care tragi putin la sfarsit pentru ca nu vrei sa se termine. Imi mai vin in minte nopti la care am avut senzatia asta, de fapt perioade de timp de cam 24 de ore, pe care trecerea timpului nu le-a facut sa para mai putin interesante si intense. Pentru ca asta ma gandesc adeseori. Ca ma simt eu acum asa pentru ca sunt entuziasmata, pentru ca deabea m-am trezit din somn si sunt intr-o stare  mai emotionala pentru ca sunt nedormita si ma doare corpul si inca mai am alcool in sange. Dar nu e asta.

Sper sa scriu intr-o zi povestile astea, cu un amanunt moderat, sa fie scenarii, sa fie poate doar povestiri, sa-mi spuna cineva din exterior daca sunt interesante doar in capul meu, cum e pentru fiecare interesanta propria viata, sau e ceva putin mai mult.

Fragment:

” Am urcat scarile si am iesit din club. Sunt sigura ca aveam cumva o senzatie asemanatoare. Noi ne si intretinem un anumit dramtism pentru ca ne plac asa mult filmele incat uneori ne place si sa ne vedem in interiorul lor. ‘Parca suntem intr-un afis de film.’ ‘Da.’ am raspuns. Eu eram pe langa bicicleta mea portocalie, in bocanci si maneca trei sferturi cu vesta gri de fas peste. El avea esarfa si palarie.  Era 6…de fapt fosta ora 5. Am mers fara sa stim exact magazinul unde vom ajunge. El a intrat sa ia 2 cafele, eu am asteptat afara cu bicicleta. Intre noi era un geam mare si transparent, destul de curat. Pe partea din magazin era un frigider de inghetata, pus acolo si ca sa nu ai senzatia ca poti intra. Vorbim prin semne, chiar si doamna care face cafeaua mai intreaba daca vreau zahar, aratandu-mi pliculetele. Ma gandeam cum ma vad din magazin, pentru ca lumina care venea din interior era destul de puternica, iar afara nu se luminase inca, dar mai era putin. E asa de brusca schimbarea de la noapte la zi. Putin nu te uiti spre cer si se  lumineaza.(…) Incepuse sa picure. Am decis ca e momentul sa plec spre casa. Era deja lumina dar inca mai erau aprinse farurile masinilor. Am mers repede. Aveam esarfa pe cap. Duminica dimineata e asa liniste. Parcul e gol. Imi place senzatia asta de pustiu. E cam ca la mare, sau poate doar asociez eu asa pentru ca acolo m-au mai prins dimineti mai multe. Mi-ar placea sa fiu la mare pe 23 august.  Strada e goala. Totusi mai sunt cativa oameni matinali cu caini, sau spre serviciu. N-am mai fost niciodata la ora asta in parc. Am mai fost doar o data la o ora apropiata pe bicicleta, dar nu era bicicleta mea. Am iesit din parc, a fost prima oara cand am putut sa travesez direct la iesire, pentru ca erau foarte putine masini. Mergeam relaxata desi imi era putin frig si-mi batea vantul in fata, motiv pentru care trebuia sa pedalez mai tare. Stiam ca sunt aproape de casa, asa ca nu ma speria faptul ca imi simteam picioarele obosite, aproape epuizate de atat mers, pedalat, dansat. Aerul rece e placut dupa tot fumul de dinainte si parca imi curata plamanii. N-am fumat de loc in noaptea asta. Ma gandeam la creionul meu galben.”

cu sens. unic.

February 1, 2011

ne negam. pentru ca e cel mai usor.

ne privim rar. pentru ca e cel mai greu.

suntem patetici. mai tot timpul.

ne criticam. ca sa ne laude altii.

ne laudam.cand nu ne lauda altii.

ne mandrim. fara motiv.

incurajam. destul de des.

apreciem. destul de rar.

muncim. vedem. calatorim. citim. facem. niciodata destul.

lasam in urma. ce e prea greu sa luam cu noi.

ne vindem. calitaltea I

 

 

 

Enter title here

December 14, 2010

A trecut si ziua mea. A trecut foarte repede. Avem un sistem de a contoriza evenimentele din viata noastra pornind de la repere in timp cum ar fi  sfarsitul verii, zilele de nastere, revelionul, cel putin asa fac eu si ma gandesc ce faceam anul trecut pe vremea aia, cum eram, cum gandeam, cum vedeam ce se intampla in jurul meu, cum simteam atunci raportat la cu felul in care simt acum. Si mereu ma emotioneaza lucrurile de felul asta. Le simt din ce in ce mai grele iar timpul de la un an la altul trece din ce in ce mai rapid. Insa acum ma simt bine. Stabil. Poate e doar o impresie insa e foarte placuta, aceea de a simti ca intelegi tot ce ai facut si de ce ai facut totul la timpul ala si mai ales ca a fost cel mai bine asa. Sa-ti dai sema ca ai multi oameni in jurul tau dar sunt doar putini cei care te-au vazut in cele mai bune dar si cele mai proaste ipostaze ale tale si chiar oamenii aia ti-au si ramas aproape. Ca oameni pe care nu i-ai mai vazut de mult timp au crescut frumos si chiar daca nu faci parte din viata lor esti mandru de ce au ajuns. Ca ai apucat tu sa stii oameni, la fel, in multiplele lor ipostaze. Pe unii ai reusit sa-i pastrezi aproape, pe altii nu, dar de la toti ai invatat, toti au lasat cate o fraza sau mai multe in povestile tale. Cu putin entuziasm as putea spune ca sunt fericita. Ahh, si tocmai am primit un cadou pe care mi-l doream de mult timp si anume patine pentru gheata! Asa ca daca mai sunt amatori, eu zic sa ne vedem, sa patinam, sa alunecam, sa cadem, sa suportam si vanatai si frig, sa ne ridicam si sa invatam sa mergem mai bine, se ne bucuram impreuna…cred ca e destul de clara paralela. De-abia astept!

There is no “yes” in nothing.

December 10, 2010

Facem alegeri in fiecare zi. Adica luam diverse decizii. Unele pot fi mai bune, altele mai putin inspirate. In unele zile facem alegeri mai importante, care sa ne pot schimba oarecum traiul cotidian. Si ce daca?…scuze, asta era drumul spre alta discutie. Ce vroiam sa spun este ca de fapt  noi alegem cu ceva timp inainte sa declaram ceea ce am decis. Daca intrebi un om ceva, il intrebi de mai multe ori pentru ca speri ca va raspunde cum vrei tu, ca-l vei influenta sa ia decizia care te avantajeaza pe tine, insa asta poate sa fie sau nu ceea ce isi doreste de fapt. Daca spune din prima cum vrei tu, atunci vrea si el acelasi lucru. Daca el iti propune tie ceva ce vrei si tu, atunci e cel mai bine. Cateodata nici nu trebuie sa raspunda ca sa-ti dai seama ce a ales. Oamenii insa au nevoie de verdicte clare pentru a gandi clar. Verdictul clar inseamna asumarea unei responsabilitati. Inseamana x sau y, inseamna da sau nu, sau un timp de gandire declarat. Dar cum spuneam,  alegerea a fost facuta inainte de raspuns ,indiferent de motive, atunci cand nu raspunzi cu da, sau nu sau poate, inseamna deocamdata nu. Adica inseamna nu. Pentru ca atunci cand  aparent se  revine la aceiasi alegere de luat, dupa ce a fost deja luata de una din parti, inseamna alta decizie.

Factori participanti la luarea unei decizii: dorinta, entuziasm, sensibilitate, afectiune, frica, maturiate, orgoliu.

Fiecare decizie indiferent de importanta ei este definitiva prin plasarea ei in timp, intr-un moment anume, insa poate fi oricand schimbata prin luarea de alte decizii. Sau nu.

Metafore

October 16, 2010

1.Daca nu esti sigur ca iti place o bluza pe raftul din magazin, sigur  nu-ti va placea pe raftul de acasa.

2.Daca n-ai mai imbracat un tricou de 2 veri si mereu il impachetezi cu impresia ca-l vei purta, nu-l vei purta.

3.Daca ai un tricou “preferat” ultrapurtat fie ti-a ramas mic, fie nu mai potriveste cu stiul tau de acum, fie se va rupe, fie il porti mereu cu foarte mare grija ca sa nu-l strici, fie il vei tine pe raft doar pentru ca-ti aminteste de tine altadata.

4.Un tricou nou va fi supraapreciat pana ce ajunge in rand cu celelalte tricouri.

5.A treia orara cand eziti in a arunca sau nu un tricou, il poti arunca.

6.Daca un tricou este patat iremediabil, fie il arunci, fie il porti impacat cu ideea ca e patat.

7.Daca ai o pereche de pantofi care s-au dovedit foarte inconfortabili, atata vreme cat nu-i arunci, de fiecare data vei spune ca nu-i mai incalti niciodata dar cu prima ocazie ii vei incalta din nou.

8.Nu vei arunca o rochie cu anii in speranta ca vei slabi destul pentru ea. Dar si daca ai slabi ai uita de rochia pastrata.

9.Te vei bucura mereu cand descoperi haine pe care nu le-ai mai purtat de cateva luni, de banii gasiti in buzunarul unei geci uitate, de perechea de sosete pe care o credeai pierduta.

10.Cand materialul e prost, o bluza  se va rupe la putin timp dupa cumparare si oricat ai incerca sa o repari pentru ca ai impresia ca se potriveste cu toti pantalonii si  incaltarile tale si ca arati foarte bine imbracat cu ea, doar va continua sa se  rupa mai mult.

Deasupra e mai bine.

September 24, 2010

Mirabela imi cer scuze. Esti mai buna decat mine.

Am spus ca voi face asta si am facut-o. Am renuntat a mai gasii 50 de bloguri aproximativ identice. Am descoperit ca exista mult mai rau de atat, ca nici o detinatoare de blog citat nu va intelege critica intr-un mod contructiv, ca ele fac asta pentru ca se simt singure si asta le face sa creada ca daca  descriu cum a decurs ziua respectiva, sau ce  muzica asculta sau anotimpul in care ne aflam, sau cu ce se spala pe cap, cineva le va citi si deci admira sau macar observa. E trist. E de fapt prea trist ca sa mai aduc si eu amaraciune. “Am lucruri mai importante de facut”.  Mirabela va ramane mereu Mirabela, chiar daca scriu eu despre ea sau nu. Eu m-am decis sa iau lucrurile si sa incerc sa le repar mult mai de jos, in speranta ca se poate scimba ceva in perceptia viitoarelor generatii. Sau in alte cuvinte in curand voi incepe sa lucrez cu adevarat pentru proiectul de master. Nu va voi tine la curent ci va voi spune peste 2 ani cum a fost.

Altfel, lucrurile raman aceleasi: Multi fotografi, ceva artisti, putin public avizat, poze cu pisici, Romaina e condusa de oameni prosti, se fura biciclete, incep noi sezoane din seriale, femeile conduc prost si vorbesc mult la telefon, vrem case aranjate ca-n cataloagele ikea, nu suntem niciodata apreciati la adevarata valoare, dolarul scade, greseli/regrete/nostalgii/nevralgii, ce faci de revelion, am fost in sesine si n-am dormit 3 nopti , hai la o bere, mi-am tras o freza noua, sfanta cafea de dimineata…etc, etc, etc, etc etcetcetcetcetc…

Live long and prosper!

New Post

September 19, 2010

Depresia post vacanta.

August 17, 2010

Adorm. Suna telefonul. Raspund pe jumatate adormita incarcand sa-mi dau seama cu cine vorbesc, unde ma aflu, unde se alfa cel cu care vorbesc, cand am adormit si altele. Pana inchid telefonul am aceiasi senzatie ciudata de spaima si nelamurire. Apoi ramane doar senzatia ciudata. Imi lipseste ceva. Sunt acasa si am adormit in patul meu pana sa apuc sa deschid cartea. Imi lipseste senzatia de usor, de plutire. Vara asta am invatat ca nu ai nevoie de mult ca sa plutesti. Metaforic vorbind trebuie sa stii pasii si sa fi condus de cineva care se uita doar in ochii tai. Iar apoi nu poti uita acea privire. De fiecare data cand inchizi ochii nu mai e negru, ci sunt acei ochi si senzatia de plutire. E foarte usor sa plutesti. Mai ales cand compania e placuta. Cand te ridici deasupra intrbarilor si intri intr-un ritm pe care stii ca nu-l poti pastra multa vreme asa ca te bucuri de el. De ritm si de plutire. Te bucuri de toate lucrurile banale ca si cum stii cu siguranta ca urmeaza sa mori. Te bucuri de cafea, de cola cu multa gheata, de portia delicioasa de mancare, de hainele curate de bumbac dupa dus, de nectarine, de fiecare dans, de baia in mare, de baia in mare noaptea, de fiecare pahar de vin, de fiecare tigara, de fiecare shot, de fiecare privire, de fiecare compliment, de fiecare regret care parca nu mai e al tau.
E mai usor sa plutesti daca te distantezi putin de tine, cand cobori inapoi te vei simti mult mai greu.